În spatele fiecărui copil care participă la ședințe de terapie, face progrese, depășește obstacole și descoperă lucruri noi despre lume, există un părinte care încearcă, în fiecare zi, să fie prezent, puternic și să găsească cele mai bune răspunsuri.

Există un părinte care își reorganizează programul în funcție de terapii, care caută informații, pune întrebări, ia decizii dificile și încearcă să ofere copilului său cele mai bune oportunități de dezvoltare. Un părinte care se bucură de fiecare reușită, dar care poartă și griji, nesiguranțe sau întrebări legate de viitor.

Dar cine are grijă de părinte?

    Din această întrebare s-a născut proiectul „Începe cu tine”, un proiect dedicat părinților care își doresc mai multă înțelegere, sprijin și resurse în călătoria lor alături de copii.

Prima întâlnire a celei de-a treia ediții a fost dedicată cunoașterii și conectării autentice. Pentru câteva ore, am lăsat deoparte rolurile de părinte și de specialist și am făcut loc oamenilor din spatele acestora.

Participantele s-au deschis cu sinceritate și curaj. Au împărtășit fragmente din propriile povești, au vorbit despre provocări, despre resurse, despre lucrurile care le oferă speranță și despre cele care le consumă energia. Au existat momente de reflecție, vulnerabilitate și emoție, dar și multe zâmbete și râsete. Mai presus de toate, a existat ascultare fără judecată.

Pentru câteva ore, nimeni nu a trebuit să demonstreze nimic. Nu au existat răspunsuri perfecte și nici așteptări imposibile. Au existat doar oameni care au ales să fie prezenți unii pentru ceilalți. Iar uneori, exact de asta avem nevoie pentru a face primul pas spre starea de bine.

De ce sunt importante astfel de proiecte?

Atunci când un copil se confruntă cu întârzieri de dezvoltare, tulburări de neurodezvoltare sau alte dificultăți care necesită intervenție și sprijin specializat, întreaga familie este implicată în procesul de adaptare. Deși atenția este îndreptată, în mod firesc, către nevoile copilului, cercetările arată că părinții acestor copii sunt expuși unor niveluri mai ridicate de stres, anxietate și epuizare comparativ cu părinții copiilor cu dezvoltare tipică (Ha și colab., 2022; Gallagher și colab., 2014).

Pe lângă responsabilitățile cotidiene, aceștia trebuie să gestioneze numeroase decizii, incertitudini și emoții. Programul familiei ajunge adesea să fie organizat în jurul ședințelor de terapie, al consultațiilor medicale, al întâlnirilor cu specialiștii și al preocupărilor legate de viitorul copilului. În acest context, propriile nevoi emoționale sunt deseori lăsate pe ultimul loc.

În timp, această presiune constantă poate conduce la epuizare, sentiment de izolare și diminuarea resurselor emoționale necesare pentru a face față provocărilor zilnice. Tocmai de aceea, sprijinul oferit părinților nu reprezintă un beneficiu secundar al intervenției, ci o componentă esențială a acesteia. Atunci când părintele este susținut, întreaga familie are mai multe șanse să funcționeze într-un mod echilibrat și sănătos.

Puterea unui grup de suport

Un grup de suport înseamnă mult mai mult decât un schimb de informații. Înseamnă să întâlnești oameni care înțeleg anumite experiențe fără să fie nevoie să le explici de la început. Înseamnă să poți spune „mi-a fost greu” și să găsești în fața ta înțelegere, nu judecată. Înseamnă să descoperi că emoțiile pe care le trăiești sunt împărtășite și de alți părinți.

Literatura de specialitate arată că participarea la grupuri de suport contribuie la reducerea sentimentului de singurătate, la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de adaptare și la creșterea sentimentului de competență parentală (Law și colab., 2001; Shilling și colab., 2013). De asemenea, grupurile de suport facilitează dezvoltarea sentimentului de apartenență și reduc izolarea socială, una dintre dificultățile frecvent întâlnite în rândul familiilor care cresc copii cu nevoi speciale (Shilling și colab., 2013).

Pentru mulți părinți, unul dintre cele mai importante beneficii este descoperirea faptului că nu sunt singuri. Că există și alți oameni care au trecut sau trec prin experiențe similare și care pot oferi sprijin, înțelegere și speranță. Uneori, simplul fapt de a auzi „și eu am trecut prin asta” poate diminua sentimentul de izolare și poate oferi puterea de a merge mai departe.

De ce contează relația dintre părinte și specialist?

Tema primei întâlniri a fost cunoașterea autentică. Ne-am dorit să construim un spațiu în care părinții și specialiștiii să se întâlnească mai întâi ca oameni și abia apoi prin prisma rolurilor pe care le au.

În serviciile dedicate copiilor cu întârzieri de dezvoltare sau diferite diagnostice, atenția este orientată adesea către obiectivele terapeutice, progresul copilului și intervențiile necesare. Totuși, în spatele fiecărui proces terapeutic eficient există un element esențial: relația dintre părinte și specialist. Această relație nu se construiește exclusiv prin recomandări, evaluări sau obiective de lucru. Ea se construiește prin încredere, comunicare, respect reciproc și disponibilitatea de a asculta.

Părintele este persoana care își cunoaște cel mai bine copilul, îi observă reacțiile, îi înțelege nevoile și îi este alături în fiecare etapă a dezvoltării sale. Specialistul aduce expertiza profesională și instrumentele necesare pentru susținerea progresului. Atunci când aceste două perspective se întâlnesc într-un parteneriat autentic, beneficiile sunt resimțite de întreaga familie.

Cercetările din domeniul intervenției centrate pe familie arată că părinții care se simt ascultați, implicați și respectați de către specialiști dezvoltă un nivel mai ridicat de încredere în propriile abilități parentale și sunt mai implicați în procesul terapeutic al copilului (Dunst și Dempsey, 2007). Mai mult, colaborarea eficientă dintre familie și specialist contribuie la transferul și consolidarea abilităților exersate în terapie către mediul de acasă și către situațiile reale din viața copilului. Cu alte cuvinte, progresul nu se produce doar în cabinet, ci este susținut și în mediul în care copilul trăiește și învață în fiecare zi.

Poate că acesta este unul dintre cele mai importante motive pentru care am ales ca prima întâlnire a proiectului să fie dedicată cunoașterii și deschiderii autentice. Înainte de recomandări, obiective și planuri de intervenție, este nevoie de încredere. Iar încrederea începe atunci când oamenii se cunosc și se simt ascultați.

Beneficii care depășesc durata proiectului

Efectele unor astfel de proiecte nu se opresc odată cu încheierea întâlnirilor. Participarea la programe de suport și psihoeducație contribuie la dezvoltarea unor resurse emoționale și relaționale care pot avea efecte pe termen lung asupra întregii familii.

Studiile arată că părinții care beneficiază de sprijin social și emoțional prezintă niveluri mai reduse de stres parental, o capacitate mai bună de adaptare la situațiile dificile și o stare generală de bine mai ridicată, efecte care se pot menține și după finalizarea programelor de suport (Singer și colab., 2007; Shilling și colab., 2013).

În plus, relațiile create în cadrul grupurilor de suport pot continua și după încheierea proiectelor, transformându-se în rețele informale de sprijin care oferă susținere emoțională și practică pe termen lung. Astfel, beneficiile nu se limitează la cele câteva întâlniri organizate, ci pot deveni resurse valoroase pentru lunile și chiar anii care urmează.

Cum se reflectă sprijinul acordat părintelui în dezvoltarea copilului?

     Poate cea mai importantă întrebare este aceasta: dacă îl sprijinim pe părinte, îl ajutăm și pe copil?

Literatura științifică răspunde afirmativ. Numeroase cercetări arată că starea emoțională a părintelui influențează direct relația părinte–copil, calitatea interacțiunilor zilnice și climatul emoțional din familie (Neece, Green și Baker, 2012).

Atunci când părinții beneficiază de suport și își dezvoltă sentimentul de competență parentală, sunt mai disponibili emoțional pentru copil, gestionează mai eficient comportamentele dificile, manifestă mai multă consecvență și răbdare și creează un mediu mai predictibil și mai sigur pentru dezvoltare.

La rândul său, copilul beneficiază de mai multe oportunități de învățare, de interacțiuni mai pozitive și de o implicare mai constantă a familiei în procesul terapeutic. Studiile din domeniul intervenției centrate pe familie arată că atunci când părinții sunt susținuți și implicați activ, rezultatele copiilor în ceea ce privește dezvoltarea cognitivă, socială și adaptativă tind să fie mai bune (Dunst, Trivette și Hamby, 2007).

Din această perspectivă, proiectele dedicate părinților nu reprezintă doar o formă de sprijin pentru adulți. Ele reprezintă, indirect, o investiție în dezvoltarea și bunăstarea copiilor. Pentru că, atunci când un părinte se simte înțeles, susținut și mai încrezător în propriile resurse, copilul beneficiază de un mediu emoțional mai stabil, de relații mai sănătoase și de mai multe oportunități de creștere.

Începe cu tine

Întreaga echipă PsyArmonie a fost prezentă la această întâlnire și a participat la procesul de cunoaștere și conectare. Pentru noi, proiectul „Începe cu tine” nu înseamnă doar organizarea unor întâlniri. Înseamnă construirea unei comunități în care părinții să simtă că nu sunt singuri și că pot găsi sprijin atunci când au nevoie de el.

Suntem recunoscători și entuziasmați că putem susține o nouă ediție a acestui proiect, care ne amintește de fiecare dată că schimbarea începe atunci când oamenii își oferă timp, atenție și deschidere unii altora. Prima întâlnire a fost doar începutul. Un început construit pe autenticitate, încredere și conectare umană. Pentru că, uneori, primul pas spre starea de bine începe cu tine.

Bibliografie:

• Dunst, C. J. și Dempsey, I. (2007). Family-professional partnerships and parenting competence, confidence, and enjoyment. International Journal of Disability, Development and Education, 54(3), 305–318.
• Dunst, C. J., Trivette, C. M. și Hamby, D. W. (2007). Meta-analysis of family-centered helpgiving practices research. Mental Retardation and Developmental Disabilities Research Reviews, 13(4), 370–378.
• Gallagher, S., Phillips, A. C., Drayson, M. T. și Carroll, D. (2014). Social support and mastery influence the association between stress and poor physical health in parents caring for children with developmental disabilities. Research in Developmental Disabilities, 35(9), 2215–2223.
• Ha, J.-H., Hong, J., Seltzer, M. M. și Greenberg, J. S. (2022). Social network typology and health among parents of children with developmental disabilities: Results from a national study of midlife adults. Social Science & Medicine, 292, 114623.
• Law, M., King, S., Stewart, D. și King, G. (2001). The perceived effects of parent-led support groups for parents of children with disabilities. Physical & Occupational Therapy in Pediatrics, 21(2–3), 29–48.
• Neece, C. L., Green, S. A. și Baker, B. L. (2012). Parenting stress and child behavior problems: A transactional relationship across time. American Journal on Intellectual and Developmental Disabilities, 117(1), 48–66.
• Shilling, V., Morris, C., Thompson-Coon, J., Ukoumunne, O., Rogers, M. și Logan, S. (2013). Peer support for parents of children with chronic disabling conditions: A systematic review of quantitative and qualitative studies. Developmental Medicine & Child Neurology, 55(7), 602–609.
• Singer, G. H. S., Ethridge, B. L. și Aldana, S. I. (2007). Primary and secondary effects of parenting and stress management interventions for parents of children with developmental disabilities: A meta-analysis. Mental Retardation and Developmental Disabilities Research Reviews, 13(4), 357–369.