A fi părintele unui copil diagnosticat cu autism este o experiență complexă și, de cele mai multe ori, confuză. După primirea diagnosticului, părinții își doresc să se informeze pentru a înțelege mai bine ce înseamnă autismul, însă de multe ori multitudinea de informații (uneori eronate) poate fi copleșitoare.

Nevoia informării corecte a determinat echipa Autism România să realizeze un mini ghid menit să îi ajute pe părinții care au nevoie de informații corecte, complete și bine structurate. Ne dorim să contribuim și noi la distribuirea acestui material care poate aduce claritate și “lumină” unui părinte care se află pe marea întunecată a autismului alături de copilul său.

Așadar, redăm în continuare o listă a activităților pe care le puteți face pentru a vă susține copilul:

1. Să creați un mediu în care copilul să se simtă sigur. Un mediu predictibil, structurat este potrivit pentru copilul cu autism;

2. Să îl învăţaţi pe copil să-și comunice nevoile: verbal sau prin mijloace alternative de comunicare: imagini, pictograme, cuvinte scrise, limbaj mimico gestual, mijloce electronice și să respectaţi şi dvs. anumite “reguli” în comunicare;

De obicei, problema eșecurilor din comunicare și relaționare socială este privită dintr-o singură direcţie, cea a persoanei cu autism, ea fiind cea vinovată. Comunicarea şi relaționarea socială presupun două părţi, iar de eșecuri şi de neîmpliniri este responsabilă și cealaltă parte. De aceea, comunicare cu un copil/adult cu autism trebuie gândită ţinând seama şi de perspectiva acestora.
În comunicarea cu copilul este important:
◊ Să îi atrageţi atenția înainte de a îi spune ceva, a da o “comandă”;
◊ Să vorbiţi în propoziţii scurte şi clare, folosind și fotografii, imagini sau gesturi care să îl ajute să înţeleagă ce îi spuneți;
◊ Să-i daţi suficient timp să răspundă;
◊ Să aveți un ton al vocii calm şi liniştit pentru a reduce anxietatea copilului;
◊ Să folosiţi un număr limitat de alegeri (asta sau asta) pentru evitarea confruntării (ex. Vrei cartea sau mașinuţa?);
◊ Folosiţi stimulente pentru a-l încuraja pe copil să facă ceea ce îi cereţi. Consecinţele (recompensele) ar fi indicat să fie naturale; ex. Dacă îți pui pantofii, mergem la leagăn;
◊ Dacă observaţi că începe să se supere, încercaţi să-i distrageţi atenţia spre ceva ce l-ar putea interesa în acel moment;
◊ Arătați-i clar ce urmează să se întâmple pe parcursul zilei sau a ieşirii în oraş, a unei vizite programate, folosind pictogramele sau, dacă citește, o listă scrisă cu ce activități vor avea loc, ce se va întâmpla, traseul;
◊ Pregătiți-l pe copil pentru încheierea unei activităţi în desfăşurare sau schimbarea unei activităţi planificate, dându-i “avertismente” verbale, (ex. mai asculți o melodie şi apoi stingem lumina să dormi), eventual însoţite și de imagini, cuvinte scrise.

3. Referitor la comportamente, este indicat să îi spuneţi scurt și concret ce să facă și nu ce să nu facă sau să-i “țineți morală” (ex. “Uită-te la mine!” şi nu “Nu te mai uita pe geam”, “Tine picioarele liniştite” și nu “Nu mai bate din picioare, că nu e frumos../ e ruşine/ râde lumea de tine…”);

4. Găsiţi cât mai multe momente în care să vă jucaţi-distraţi cu copilul (de-a v-aţi ascunselea, cucu-bau, cântaţi, dansaţi, joc la computer etc.);

5. Creaţi rutine pe care să le urmaţi cu copilul, acestea vor reduce din anxietatea necunoscutului (ex. Ora de culcare: baie, spălat pe dinți, îmbrăcat pijamaua, ascultat o melodie preferată/citit o poveste, stins lumina, somn);

6. Implicați copilul în toate activitățile casei, potrivit vârstei şi capacităţilor lui, oferind model și încurajând, recompensând participarea lui cât de mică.

Ghidul complet poate fi descărcat în mod gratuit aici. Sperăm că v-a fost de folos și nu ezitați să distribuiți acest articol pentru a ajunge la cât mai multe persoane. Susținem informarea corectă, din surse sigure. Începe cu tine!